Acum vreo 7 ani mi-am făcut o firmă de prestări servicii IT. Adică să nu mai prestez de-a moaca pe 500 de mii un instalat de windows ci să-mi fac un portofoliu de ”clienți” cu care să mă mândresc atunci când cineva mă întreabă cine sunt... Mă rog, instalatul de windows era așa, ceva la ordinea zilei, dar puteam configura sisteme și rețele Linux, Windows și MacOS la nivel mediu, serviciu care se adresa în primul rând firmelor mici care nu aveau justificare pentru angajarea unui ”administrator IT”.
Și împreună cu un prieten, am făcut eFixit.
Am vrut să se cheme doar ”efix” dar boii de la Registrul Comerțului au zis că numele e prea scurt și așa am mai adăugat IT.
Pentru că trebuia să avem un cont la bancă, împreună cu asociatul meu am hotărât să deschidem contul firmei noastre la banca care se va comporta cel mai ”frumos” cu noi.
Eram îmbrăcați in blugi și tricouri atunci când am plecat la vânătoare de banci.
La Banca Comercială Română am întrebat ce trebuie să facem ca să deschidem contul obligatoriu. Baba de la ghișeu a zis că ne trbuie ”actele firmei”. ”Care acte”, am întrebat noi... ”Toate actele” a zis ea. Noi aveam vreo 2 kile de acte adunate până atunci, și am zis că proasta e pârțofagă am plecat la altă bancă.
Același lucru s-a întâmplat și la BRD, Banca Agricolă (așa era pe vremea aia) precum și la Transilvania... Nu aveam nici un sprijin de la boii și vacile de la ghișee, care cereau 1000 de acte și de care noi habar nu aveam.
Să-i piș în freză!
|
Și împreună cu un prieten, am făcut eFixit.
Am vrut să se cheme doar ”efix” dar boii de la Registrul Comerțului au zis că numele e prea scurt și așa am mai adăugat IT.
Pentru că trebuia să avem un cont la bancă, împreună cu asociatul meu am hotărât să deschidem contul firmei noastre la banca care se va comporta cel mai ”frumos” cu noi.
Eram îmbrăcați in blugi și tricouri atunci când am plecat la vânătoare de banci.
La Banca Comercială Română am întrebat ce trebuie să facem ca să deschidem contul obligatoriu. Baba de la ghișeu a zis că ne trbuie ”actele firmei”. ”Care acte”, am întrebat noi... ”Toate actele” a zis ea. Noi aveam vreo 2 kile de acte adunate până atunci, și am zis că proasta e pârțofagă am plecat la altă bancă.
Același lucru s-a întâmplat și la BRD, Banca Agricolă (așa era pe vremea aia) precum și la Transilvania... Nu aveam nici un sprijin de la boii și vacile de la ghișee, care cereau 1000 de acte și de care noi habar nu aveam.
Să-i piș în freză!
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu