Banca, juristul și românul 4

Apoi am hotărât să ne întoarcem. Am cerut să scriem într-un registru de reclamații sau vre-un căcat de genul ăla. Din acel moment s-au pus toți pîrțofagii în mișcare... Dar stați... dar cine v-a deranjat... dar mă ocup eu... ba eu... Dar vă invită domnul director la dânsul în birou...
Am acceptat să ne întâlnim cu directorul pentru că nu era vina lui că avea un bou în subordine, și poate că nu știa că avea un bou în subordine. Omul și-a cerut scuze în numele vitei. A chemat-o și pe ea să ne ceară scuze. A mugit ceva de neînțeles, noi l-am scuipat în ochi din priviri și până la urmă am semnat căcaturile de acte pentru cont. N-am fi vrut, dar eram extenuați de un gunoi de treabă care în mod normal trebuia să dureze 5 minute cu tot cu amabilități.
Astăzi minunatul consilier juridic de pe acea vreme este judecător.


|

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu